Privarea emoțională: cauze, semne și consecințe la vârsta adultă

Uneori simți că există un gol în interior pe care nimic nu îl poate umple. Un compliment te face să te simți minunat, apoi dispare. Lipsa de răspuns te cufundă în angoasă. Oferi mult, adesea prea mult, sperând să primești puțină căldură în schimb. Ceea ce descrii sună ca o… privare emoțională.

Privarea emoțională nu este o slăbiciune. Este adesea urma unei nevoi fundamentale care nu a fost satisfăcută în mod adecvat într-un moment al vieții când cineva era complet dependent de ceilalți. În acest articol, vom explora originile sale, cum se manifestă la vârsta adultă, consecințele sale asupra relațiilor și, cel mai important, cum să o abordăm.

Privarea emoțională: definiție

Vorbim despre privare emoțională (sau lipsă de afecțiune) atunci când o persoană nu a primit sau nu primește atenția, tandrețea, recunoașterea și securitatea emoțională de care are nevoie. Termenul cuprinde două realități care se suprapun adesea:

• privațiune emoțională de lungă durată, trăite în copilărie: părinți absenți, copleșiți, reci, imprevizibili sau ei înșiși suferinți;
• golul emoțional actual, experimentată într-o relație de adult: un partener distant, indiferent sau unul care distribuie afecțiune cu moderație.

Cele două se alimentează reciproc: o persoană căreia i-a lipsit afecțiunea în copilărie poate fi atrasă, fără să știe, de relații care reproduc această lipsă. Am explorat acest link în articolul nostru despre Privarea emoțională și relația cu un pervers narcisist.

Cauzele privațiunii emoționale

În copilărie

Copiii au nevoie să se simtă văzuți, mângâiați și protejați. Atunci când aceste nevoi nu sunt satisfăcute în mod sigur, ei dezvoltă strategii de adaptare: se fac mici, se poartă foarte bine, încearcă prea mult să le facă pe plac sau, dimpotrivă, refuză să ceară orice. Exemple comune includ:

• un părinte indisponibil emoțional (depresie, dependență, suprasolicitare);
• o educație în care afecțiunea era condiționată de rezultate sau de ascultare;
• le retragerea emoțională a părinților folosit ca pedeapsă;
• o separare, un doliu, o spitalizare prost gestionată;
• un părinte narcisist, care se aștepta ca copilul să-și satisfacă propriile nevoi.

Cercetarea examinează îndeaproape aceste experimente. Un studiu publicat în 2023 în Creierul și comportamentul a examinat efectele pe termen lung ale diferitelor tipuri de traume din copilărie, inclusiv neglijarea emoțională, și a observat diferențe în funcția creierului la vârsta adultă. Aceasta nu înseamnă că totul este predeterminat, ci că aceste răni lasă urme reale care merită luate în serios. Pentru a afla mai multe, citiți articolul nostru despre traume din copilărie.

La vârsta adultă

Privarea emoțională poate apărea sau reapărea și într-o relație de adult: un partener care nu arată niciodată tandrețe, care îți ignoră cererile, care alternează între atenție intensă și indiferență. Într-o relație cu un manipulator, afecțiunea devine chiar un instrument de control: oferită atunci când asculți, retrasă atunci când te opui.

Semne de deprivare emoțională la adulți

Privarea emoțională este mai puțin evidentă în ceea ce se spune decât în ​​ceea ce se trăiește. Iată cele mai frecvente manifestări:

• O frică intensă de abandon o întârziere, un mesaj fără răspuns și anxietatea crește.
• O nevoie constantă de reasigurare : „Mă iubești?”, „Nu ești supărat?”.
• Dificultatea de a spune nu, de teama de a pierde afecțiunea celeilalte persoane.
• Tendința de a da prea mult : timp, bani, energie, pentru a merita să fii iubit.
• Stima de sine fragilă, care depinde de opiniile celorlalți.
• Gelozie sau insecuritate emoțională greu de îmbunat.
• Un sentiment de gol când ești singur, uneori copleșit de mâncare, ecrane, muncă sau cumpărături.
• Relații repetitive cu parteneri care nu sunt foarte disponibili.

Lipsa de afecțiune la femei, la bărbați

Privarea emoțională afectează pe toată lumea, dar uneori se manifestă diferit în funcție de educația primită. Multe femei au învățat să compenseze având grijă de ceilalți, cu riscul de a se neglija pe ele însele. Mulți bărbați au învățat să nu-și arate nevoile, ceea ce poate duce la retragere, iritabilitate sau implicare excesivă în carieră. În ambele cazuri, nevoia este aceeași: să se simtă iubiți și în siguranță.

Lipsa de afecțiune într-o relație: consecințele

Teoria atașamentului, provenită din lucrările lui John Bowlby, ajută la înțelegerea factorilor implicați. O recenzie publicată în 2017 în Opinia curentă în psihologie Este demn de remarcat faptul că persoanele cu atașament nesigur reacționează mai puternic la stres în relațiile lor romantice: unele caută cu anxietate apropierea, în timp ce altele se închid pentru a se proteja.

În practică, lipsa de afecțiune poate duce la următoarele într-un cuplu:

• unește dependență afectivă Celălalt devine singura sursă de securitate (vezi articolul nostru despre la dépendance afective);
• unește toleranță excesivă la un comportament dăunător, din teama de a pierde relația;
• din conflicte repetate în jurul disponibilității, geloziei, nevoii de dovezi;
• unește vulnerabilitate la manipulatoricare identifică rapid această nevoie și știu cum să o exploateze, de exemplu prin love bombing;
• unește pierderea încrederii în sinemai ales când partenerul își retrage afecțiunea drept pedeapsă. Articolul nostru despre lipsa de încredere în sine în cuplu explorați mai în detaliu acest punct.

Dacă te recunoști în situația de atașament anxios, poți citi și articolul nostru pentru înțelegerea atașamentului anxios.

Cum să ai grijă de nevoile tale emoționale: 6 sfaturi

Nu poți înlocui o copilărie pe care nu ai avut-o niciodată. Dar poți învăța să oferi și să primești ceea ce ți-a lipsit. Iată câteva sugestii concrete:

1. Recunoaște nevoia fără a o judeca. A avea nevoie de afecțiune este omenesc. Problema nu este nevoia în sine, ci atunci când te face să accepți inacceptabilul.
2. Identifică-ți factorii declanșatori. Ce momente trezesc sentimente de gol sau abandon? Denumirea lor ne permite să reacționăm diferit.
3. Diversifică-ți sursele de afecțiune. Prieteni, familie aleasă, activități de grup, animale de companie: nevoile tale nu ar trebui să se bazeze doar pe o singură persoană.
4. Practicați compasiunea față de sine. Vorbește cu tine însuți așa cum ai vorbi cu un copil pe care îl iubești. Sună simplu; este nevoie de practică reală.
5. Învață să stabilești limite. A spune nu fără a pierde dragostea celorlalți este o experiență reconstituitoare: îți arată că afecțiunea sănătoasă nu se câștigă.
6. Roagă pe cineva să te însoțească. Psihoterapia centrată pe atașament poate ajuta la revederea experiențelor trecute. Un coach poate ajuta la schimbarea comportamentelor de zi cu zi.

Ce nu este privarea emoțională

Privarea emoțională nu este un diagnostic psihiatric. Este o descriere a experienței trăite, utilă pentru înțelegerea reacțiilor cuiva. Cu toate acestea, poate coexista cu tulburări care necesită tratament: depresia, tulburările de anxietate și tulburările de alimentație. Organizația Mondială a Sănătății ne reamintește că tulburările de sănătate mintală sunt frecvente și că există tratamente eficiente. Dacă suferința dumneavoastră persistă, se agravează sau vă împiedică să duceți o viață normală, nu este vorba „doar de o lipsă de afecțiune”: este un motiv legitim pentru a cere ajutor.

Privarea emoțională nu este o soartă inevitabilă transmisă din generație în generație. Conștientizarea a ceea ce ți-a lipsit este adesea ceea ce îți permite să eviți să repeți acel lucru cu propriii copii sau cu cei dragi.

Listă de verificare: Este lipsa de afecțiune cea care îmi provoacă suferință?

• ☐ Mi-e adesea teamă să fiu abandonat, chiar și fără un motiv obiectiv.
• ☐ Am probleme cu a mă simți confortabil fiind singur.
• ☐ Mă simt responsabil pentru starea de spirit a celorlalți.
• ☐ Accept comportamente care mă rănesc pentru a nu pierde pe cineva.
• ☐ Îmi amintesc de puține gesturi de tandrețe din copilăria mea.
• ☐ Mă trezesc în relații cu oameni care nu sunt foarte disponibili.

Mai multe răspunsuri pozitive nu constituie un diagnostic, dar indică o nevoie care merită atenția dumneavoastră și, eventual, a unui profesionist.

Evaluarea sănătății Dacă privarea emoțională este însoțită de tristețe persistentă, anxietate severă, tulburări de somn sau gânduri întunecate, adresați-vă medicului dumneavoastră sau unui psiholog. În caz de suferință, 3114 (Franța) (Prevenirea sinuciderii) este disponibilă 24/24. În caz de violență domestică, sunați la 3919 (Franța), 17 (Franța) sau 112.

Întrebări frecvente

Care sunt simptomele lipsei de afecțiune?

Cele mai frecvente sunt frica de abandon, nevoia de a fi liniștit, dificultatea de a spune nu, stima de sine fragilă și sentimentul de gol atunci când te simți singur.

Poate fi vindecată privarea emoțională?

El poate găsi o pace profundă. Lucrând la atașament și la stima de sine și experimentând relații mai sigure, mulți oameni își recapătă un echilibru durabil.

Lipsa de afecțiune face pe cineva vulnerabil în fața abuzatorilor narcisiști?

Poate crește vulnerabilitatea, deoarece manipulatorul oferă inițial exact ceea ce lipsea: atenție, admirație, promisiuni. Recunoașterea acestui lucru este o adevărată formă de protecție.

Care este diferența dintre privarea emoțională și dependența emoțională?

Privarea emoțională se referă la o nevoie nesatisfăcută; dependența emoțională este o modalitate de a răspunde la aceasta, prin agățarea de o relație în detrimentul propriei persoane.

Concluzie

Privarea emoțională spune o poveste: cea a unei nevoi legitime care nu a fost întotdeauna satisfăcută. Astăzi, poți învăța să reacționezi la ea diferit, cu blândețe și răbdare, și să alegi relații în care afecțiunea curge în ambele sensuri. Dacă părăsești o relație care a exacerbat această privare și ți-ai dori sprijin, poți descoperi… sprijin pentru victimele agresorilor narcisisti.

Surse

• Simpson JA și Rholes WS, „Atașamentul la adulți, stresul și relațiile romantice”, Opinia curentă în psihologie, 2017 : PMC4845754
• Cai J. și colab., „Efectele pe termen lung ale subtipurilor de traume din copilărie asupra funcției cerebrale la adulți”, Creierul și comportamentul, 2023 : PMC10175996
• Organizația Mondială a Sănătății, „Tulburări mintale” (fișă informativă): cine.int